Paris

Prin Paris,
Decembrie 2010.
 Cu doua saptamani inainte ca Liviu sa plece la Paris pentru cursuri, m-am trezit cu biletele de avion pe birou pentru un weekend la Paris. Minunat! Nu ma asteptam, dar cum sa refuzi Parisul.
Vineri, cu 8 ore inainte de plecare, ies din bloc si.... zapada de multi centimetri, fulgii cadeau cu duiumul si cu greu a venit autobuzul. Ajung la servici dupa ora 9 si un coleg imi spune "pei la cum se circula nu cred ca daca pleci pe la ora 14 prinzi tu avionul de 17, si ca daca vei lua taxi vei plati in jur de 1 milion".... asa ca "pot sa plec si eu mai devreme" si uite asa pe la 11 plec eu de la servici, ajung in 45 de minute la aeroport si ma plimb pana pe la 19 prin Otopeni. Imi cumpar o gramada de reviste, sa imi ocup timpul, caci DA,  avionul are intarziere.
La sosire l-am primit pe Francois (ursuletul meu francez, maro si imbracat in Mos Craciun) si cel mai important l-am sarutat pe iubitul meu dupa prima noastra saptamana in care am stat separati.
Ningea asa frumos incat am spus "aici si zapada este altfel". Minunat, nu imi pasa de nimic... de caciula care imi cadea pe ochi si pe care o ridicam din minut in minut, de fularul care ma strangea de gat..... era ca intru-n basm.

Inainte sa sosesc Liviu "tatonase terenul" asa ca am vizitat Galeriile Lafayette. Eram uimita de cata lumina, ce atmosfera.... uitasem cu totul ca ninge, ca imi este foame. Era mirific!
Am servit o clatita cu branza (foarte aromata), cartofi la cuptor, alte bunatati si apoi spre hotel.
A doua zi am vizitat la pas Parisul: am luat metroul si ne-am oprit la statia Saint-Michel si am pornit spre:  Notre Dame de Paris, Muzeul Luvru, Turnul Eiffel, zona Trocadero. Plimbarea pe Sena, nu o voi uita, am rezistat eroic, fara a cere la masa, la baie sau pauza. Ochii, pasii mei incercau sa cuprinda, sa acopere tot.

Seara ne-am plimbat pe Champs-Elysees. Energie, lumina si multi oameni care la fel ca si mine admirau tarabele cu dulciuri, castane si vin fiert.

Zapada, gheata, haina groasa si bocanci... tinuta de luna Decembrie. Ce mai conteaza ca sunt minus nu stiu cate grade, ca boncancii si geaca au jumatate din kilogramele mele, ce mai conteaza ca in momentul in care ningea eu am exclamat "dar cine rade celuloza in capul meu". Voi spune doar ca "ador Parisul" si "yey" m-am logodit la Paris!